Stări morbide asociate la pacienţii cu sclerodermie sistemică

Conferinţa naţională în medicina internă din Republica Moldova cu participare internaţională, 19-20 mai 2011, Chişinău, Republica MoldovaSummary. Prognosis and quality of life of patients with systemic scleroderma (SS) depends to an extent of comorbidities present incontrovertible.Actualitate. Prognosticul şi calitatea vieţii pacienţilor cu sclerodermie sistemică (SS) depinde într-o mare măsură de comorbidităţile prezente. Scopul lucrării: studierea frecvenţei unor stări morbide asociate la bolnavii cu sclerodermie sistemică şi a corelării lor cu vârsta pacienţilor şi cu durata maladiei. Material şi metode. În studiu au fost incluşi 75 de pacienţi cu sclerodermie sistemică, dintre care doar 3 au fost de sex masculin. Vârsta medie a subiecţilor incluşi în studiu a constituit 43,5 ani. Durata medie a maladiei – 16,1 ani. Dintre ei 65 (86,7%) au prezentat SS forma limitată, iar 10 (13,3%) – forma difuză a bolii. Activitatea medie a maladiei a constituit 4,3 (conform scorului EUSTAR). Diagnosticul a fost stabilit conform criteriilor ACR (American College of Rheumatism), propuse în anul 1980. Pacienţii au fost examinaţi clinic şi paraclinic complex. Rezultate. Au fost considerate stări morbide asociate (comorbidităţi) maladiile cu mecanisme patogenice diferite de sclerodermia sistemică şi nu au fost incluse complicaţiile bolii de bază sau ale tratamentului aplicat. Au fost înregistrate următoare suferinţe: infecţii urinare la 34 ( 45,3%) pacienţi, nefrolitiază – 12 (16%), nefroproză – 8 (10,7%) bolnavi, dereglarea toleranţei la glucoză – 4 (5,3%) pacienţi, diabet zaharat tip 1-3 (4%) persoane, osteoartroză deformantă – 11 (14,7%) pacienţi, radiculopatii vertebrogene – 10 (13,3%), miom uterin – 5 (6,7%) paciente, encefalopatie discirculatorie aterosclerotică – 8 (10,7%) bolnavi, cardiopatie ischemică – 3 (4%) pacienţi, cataractă – 5 (6,7%). Au fost depistate un şir de dependenţe ale evoluţiei unor comorbidităţi, în primul rând, de vârsta persoanelor la debutul sclerodermiei sistemice. La pacienţii ce au dezvoltat maladia de bază până la 30 de ani, comorbidităţile dominante au fost afectarea renală şi dereglarea metabolismului glucidic, iar la cei la care boala de baza s-a dezvoltat după 30 de ani, au prevalat bolile degenerative ale aparatului locomotor şi vasculopatiile aterosclerotice S-au înregistrat şi dependenţe de durata SS şi de debutul comorbidităţilor. Aşa comorbidităţi ca maladiile degenerative ale aparatului locomotor şi vasculopatiile aterosclerotice s-au dezvoltat la pacienţii cu durata bolii de bază de până la 10 ani, fapt ce demonstrează implicarea posibilă în declanşarea lor a mecanismelor patogenice specifice sclerodermiei sistemice, şi nu doar a celor specifice populaţiei generale. Concluzii. La pacienţii ce au dezvoltat maladia de bază la vârsta de până la 30 de ani, comorbidităţile dominante au fost afectarea renală şi dereglarea metabolismului glucidic, iar la cei la care boala de baza s-a dezvoltat după 30 de ani, au prevalat bolile degenerative ale aparatului locomotor şi vasculopatiile aterosclerotice. Aşa comorbidităţi ca maladiile degenerative ale aparatului locomotor şi vasculopatiile aterosclerotice s-au dezvoltat la pacienţii cu durata bolii de bază de până la 10 ani, ceea ce demonstrează implicarea posibilă în declanşarea lor şi mecanismelor patogenice specifice sclerodermiei sistemice, şi nu doar a celor specifice populaţiei generale

Particularităţi clinico-biochimice şi de tratament la pacienţii cu polichistoză renală

Summary. Clinical and biochemical particularities of polycystic renal disease. A review of 35 hospitalized patients with polycystic renal disease. During the evolution of the disease, hypertension, urinary infection are associated and find out occasionally. This findings prove the necessity of early including in dispensary system the patients with polycystic renal disease

Clinical evolution of HCV secondary crioglobulinemic vascullitis before and after antiviral treatment

Introducere. Fenomenele de crioglobulinemie mixtă (CM) și vasculită crioglobulinemică (VCr) sunt evenimente patologice extrahepatice frecvente la bolnavii cu hepatită virală cronică HCV iar tratamentul lor a fost mult timp o mare provocare. Scopul studiului. Identificarea evoluției VCr HCV – asociate după tratamentul antiviral Interferon-free. Material și metode. Au fost evaluați 42 de pacienți cu VCr HCV, care au primit tratament cu agenți antivirali cu acțiune directă (AAD) în cadrul Programului Național de combatere HCV în RM, între 2018-2021. Pacienții au fost urmăriți 2 ani după tratament. Toți pacientii au avut răspuns virusologic susținut. Schemele de tratament: 28 (66,7%) bolnavi au administrat Daclatasvir+Sobosfuvir și 14 (33,3%) Ledispavir+Sofosbuvir. Rezultate. La inițierea tratamentului 31 (73,8%) bolnavi au avut purpură. Artralgii, mialgii – 37 (78%), neuropatie 12 (28,6%), fibromialgie 11 (26,2%), sindrom Raynaud 6 (14,3%), toți pacienții acuzau diferit grad de fatigabilitate. Crioglobulinemia (Cr) era prezentă la toți bolnavii, la 15 (35,7%) a fost pozitiv factorul reumatoid (FR). Pe parcursul supravegherii la 27 pacienți din cei 31cu purpură au dispărut elementele vasculitice. După finisarea tratamentului, de la a 24-a săptămână până la 2 ani, recidive a VCr au avut 8 bolnavi, fiind prezentă și Cr, un caz de reactivare a infecției peste 2 ani. Pe parcursul a 2 ani Cr nu se mai depista la 34 (80,9%). La 5 bolnavi s-a păstrat FR pozitiv, iar alții 3 au avut noi episoade de vasculită. Concluzii. Tratamentul infecției cronice HCV cu aplicarea AAD și-a dovedit eficiența înaltă și la bolnavii cu VCr. Recidive de vasculită, persistența Cr și FR au fost întâlnite și după finisarea terapiei. Astfel, bolnavii cu VCr HCV, chiar și în cazul unui răspuns bun la tratament, necesită supraveghere în dinamică.Introduction. The phenomenon of mixed cryoglobulinemia (MC) and cryoglobulinemic vasculitis (CrVC) are frequent extrahepatic pathological events in patients with chronic HCV viral hepatitis and their treatment has been a great challenge. Aim of the study. Identification of the evolution of HCV-associated CrVC after Interferon-free antiviral treatment. Material and methods. 42 patients with HCV VC, who received treatment with direct-acting antiviral agents (DAA) within the National Program to fight HCV in the Republic of Moldova, between 2018-2021, were evaluated. Patients were followed up after treatment for 2 years. All patients had sustained virologic response. Treatment regimens: 28 (66.7%) patients received Daclatasvir+Sobosfuvir and 14 (33.3%) Ledispavir+Sofosbuvir. Results. At the initiation of treatment 31 (73.8%) patients had purpura. Arthralgias, myalgias – 37 (78%), neuropathy 12 (28.6%), fibromyalgia 11 (26.2%), Raynaud’s syndrome 6 (14.3%), all patients complained of varying degrees of fatigue. Cryoglobulinemia (Cr) was present in all patients, 15 (35.7%) were positive for RF. Out of 31 patients with purpura during surveillance, vasculitic elements disappeared in 27 of them. After finishing the treatment, from the 24th week to 2 years, 8 patients had relapses of CrV, Cr being also present, a case of reactivation of the infection over 2 years. Over the course of 2 years, Cr was no longer detected at 34 (80.9%). In 5 patients positive RF remained, and 3 others had new episodes of vasculitis. Conclusions. The treatment of chronic HCV infection with the application of AAD proved its high efficiency in patients with HCV. Recurrences of vasculitis, persistence of Cr and RF were also encountered after therapy. Thus, patients with HCV VC, even in the case of a good response to treatment, need dynamic surveillance

Infecţia cu Helicobacter pylori şi prezenţa efectelor secundare în tratamentul per os cu bisfosfonaţi

Conferinţa naţională în medicina internă din Republica Moldova cu participare internaţională, 19-20 mai 2011, Chişinău, Republica MoldovaSummary. One of the most common adverse effects of orally administered bisphosphonates are dyspeptic manifestations: heartburn, belching, pain „retrosternal” oesophageal.Actualitate. Unul dintre cele mai comune efecte nedorite ale administrării bisfosfonaţilor per os sunt manifestările dispeptice: pirozisul, eructaţiile, durerea „retrosternală” esofagiană, gastralgiile.Scopul lucrării. În lucrarea prezentată ne-am propus să urmărim o eventuală corelaţie între infectarea helicobacteriană şi prezenţa efectelor adverse ale administrării bisfosfonaţilor per os. Material şi metode. Au fost examinate 60 de paciente cu vârsta de la 45 până la 75 de ani, diagnosticate cu osteoporoză, care au urmat tratament cu alendronat 70 mg săptămânal per os, pe o durată de la 1 lună până la 1 an, şi care au relatat dispepsie cel puţin la 1 administrare a preparatului. Lotul de martori a fost alcătuit din 40 de paciente supuse aceluiaşi tratament, dar care nu au avut manifestările dispeptice menţionate. Investigaţiile efectuate: hemoleucograma, bilirubina, ALAT, ASAT, gamaGTP, glicemia, HBsAg, antiHBsAg, antiHCV. Fibrogastroduodenoscopia, pH-metria, testul ureazic rapid pentru determinarea H.pylori, Ultrasonografia organelor abdominale de ansamblu. Toate pacientele au folosit antecedent AINS, dar fără manifestări dispeptice evidente. La momentul luării în studiu şi al examenului endoscopic administrarea acestor preparate a fost sistată. Rezultate. În lotul de bază, la 7 persoane a fost depistat ulcer duodenal în faza de cicatrice şi la 2 persoane – ulcer activ, practic asimtomatice în antecedenţă. Toate aceste 9 cazuri au fost H.pylori pozitive, pH în 5 cazuri – cu aciditate sporită. La 39 paciente din 60, FGDS a vizualizat prezenţa gastritei (30 – mucoasa hiperemiată, erozii superficiale, punctiforme, şi 9 cu semne de atrofie a mucoasei). Dintre aceste paciente, H.pylori pozitive au fost 30 de persoane, aciditate sporită au avut 17, o pacientă a avut hernie hiatală axială. Boala de reflux gastroesofagian a fost diagnosticată în rândul pacientelor cu manifestări adverse în 3 cazuri. În total, H.pylori a fost pozitiv la bolnavele din lotul de bază în 43 cazuri (71,7%). În lotul-martor H.pylori a fost depistat la 10 bolnave (33,3%). La pacientele din lotul-martor a fost 1 caz de ulcer duodenal în remisie şi 11 cazuri de gastrită . Concluzii. Incidenţa infectării cu H.pylori în rândul pacientelor cu toleranţă redusă la tratamentul cu bisfosfonaţi a fost semnificativă (71,7%), de peste 2 ori mai mare decât la bolnavele din lotul-martor, sugerând necesitatea investigaţiilor de rigoare până la iniţierea tratamentului cu bisfosfonaţi şi efectuarea unui tratament de eradicare şi gastroprotecţie

Pielonefrita cronică la adult: protocol clinic naţional PCN-89

Acest protocol a fost elaborat de grupul de lucru al Ministerului Sănătăţii al Republicii Moldova (MS RM), constituit din reprezentanţii Catedrei Medicină Internă nr.1 a Facultăţii Rezidenţiat şi Secundariat Clinic a Universităţii de Stat de Medicină şi Farmacie “Nicolae Testemiţanu”, Centrului de Dializă şi Transplant renal al IMSP Spitalul Clinic Republican şi secţiei de Nefrologie şi Hemodializă a IMSP Spitalul Clinic Municipal „Sfîntă Treime” (Chişinău, RM). Protocolul naţional este elaborat în conformitate cu sursele ştiinţifice internaţionale şi naţionale privind managementul pielonefritei cronice cu respectarea principiilor medicinii bazate pe dovezi şi va servi drept bază pentru elaborarea protocoalelor instituţionale. La recomandarea MS RM pentru monitorizarea protocoalelor instituţionale pot fi folosite formulare suplimentare, care nu sunt incluse în protocolul clinic naţional

Extraskeletal manifestations in ankylosing spondylitis

Catedra Medicină Internă nr.1, FR şi SC USMF “Nicolae Testemiţanu”Ankylosing spondylitis (AS) is a chronic inflammatory disease of unknown etiology involving the sacroiliac joints and the axial skeleton, frequently being associated with significant extraskeletal features. Ocular disease, pulmonary involvement, cardiac involvement, renal and neurological manifestations are the main extraskeletal manifestations that occur in patients with AS. The diversity of extraskeletal manifestations imposes a comprehensive approach to an AS patient. Spondilita anchilozantă (SA) ,este o afecţiune cronică inflamatorie de etiologie incomplet cunoscută, care afectează preponderent articulaţiile sacroiliace şi scheletul axial, fiind asociată cu manifestări extrascheletice. Afectarea oculară, pulmonară, cardiacă, renală şi neurologică constituie principalele manifestări extraarticulare ce pot apărea în contextul clinico-patogenic al pacienţilor cu SA. Diversitatea manifestărilor extraarticulare ale SA impune o abordare complexe a demersului diagnostic şi terapeutic, cu atât mai mult cu cât acest tip de manifestări implică un risc vital şi un prognostic nefast

Expresia modificărilor de laborator ale afecţiunilor osteoarticulare la pacienţii cu diabet zaharat TIP 2

În diabetul zaharat (DZ) afectarea sistemului osteoarticular se înregistrează foarte frecvent (până la 77,8%). Osteoartropatia diabetică se dezvoltă, de obicei, după 6-10 ani de la debutul DZ şi apare îndeosebi la pacienţii cu o evoluţie labilă a diabetului. În dezvoltarea osteoartropatiei rolul central îl joacă insufi cienţa insulinică, dereglarea metabolismelor proteic, glucidic şi mineral, dereglările hormonale şi angioneuropatia, care induc un dezechilibru în activitatea osteoblastelor şi osteoclastelor. În fi nal se produc leziuni cronice la nivelul ţesutului articular şi celui osos, cu nişte costuri medicale şi sociale semnifi cative, cu rate sporite de morbiditate şi mortalitate

Nefropatia uratică la pacienţii cu gută

Conferinţa naţională în medicina internă din Republica Moldova cu participare internaţională, 19-20 mai 2011, Chişinău, Republica MoldovaSummary. Study of peculiarities of nephropathy in patients with gout out.Scopul lucrării: studierea particularităţilor nefropatiei uratice la pacienţii cu gută. Material şi metode. În studiu au fost incluşi 245 de pacienţi cu gută (după criteriile Wallace et al., 1977), dintre care doar 15 au fost de sex feminin. Gută cronică intermitentă au avut 29 (11,8%) de persoane cu acces gutos primar şi 42 (17,1%) cu accese repetate. Gută cronică tofacee – 174 (71%) de pacienţi. Vârsta medie a bolnavilor a fost de 42,5 ± 0,89 ani. Maladia a durat până la 5 ani la 54 pacienţi (22%), între 5 şi 10 ani – la 87 (35,5%), între 10 şi 15 ani – la 63 pacienţi (25,7%) şi maladie cu o vechime mai mult de 15 ani aveau 41 de persoane (16,7%). Primul atac de gută a fost înregistrat la 4 pacienţi ceea ce constituie 1,6% din numărul total de pacienţi incluşi în studiu. Pe parcursul ultimului an persoanele studiate au primit următoarele remedii: uricodepresive (allopurinol) – 186 (76%) pacienţi; în acutizarea bolii: AINS – 100% bolnavi, colhicina – 112 (45,7%), glucocorticosteroizi – 90 (36,7%) pacienţi. Bolnavii au fost examinaţi clinic şi paraclinic complex (inclusiv probele funcţionale renale şi pierderea nictemirală a proteinelor). Rezultate. Din analiza a 245 de pacienţi cu gută a reieşit că 189 (77,1%) aveau nefropatie, dintre care 100% erau cu gută cronică tofacee. Urmărirea clearance-ului la aceşti bolnavi ne-a demonstrat că bolile care afectează rinichiul, asociate în mod obişnuit gutei, au cel mai important impact asupra funcţiei renale la gutoşi. Concluzii. Studiul funcţiei renale, care vizează şi modificările hemodinamice locale, a dus la confirmarea faptului că hiperuricemia în sine nu afectează funcţia renală la gutoşi. În schimb, bolile cardiovasculare asociate (în special hipertensiunea arterială şi ateroscleroza coronariană, prezumabil asociată cu scleroza arterelor renale), bolile renale intrinseci survenind independent de gută, factorii degenerativi corelaţi vârstei şi durata evoluţiei gutei (care este, de fapt, şi ea un factor legat de vârstă şi de durata nefropatiei) se corelează pozitiv cu existenţa suferinţei renale şi cu scăderea funcţiei rinichiului la gutoşi

Combined Treatment of Rheumatoid Arthritis (clinical effectiveness)

Catedra Medicină Internă 1, FR şi SC USMF „Nicolae Testemiţanu”Our study consists of 60 patients with rheumatoid arthritis who were randomized into two groups I and II. Group I was treated with metotrexate in mono-therapy and group II wa treated with metotrexate in association with Wobenzym. All patients have been assessed at the beginning of study, after 6 and after 12 months. Group II has shown better results of joint indexes, activity index, functional index and a better life quality at the end of the study. Group II has also registered less cases of side effects especially severe side effects. Studiul clinic a inclus 60 pacienţi cu diagnosticul de artrită reumatoidă randomizaţi în două loturi. Lotul I a administrat metotrexat şi antiinflamatoare nesteroidiene iar lotul II a administrat terapie asociată metotrexat cu wobenzym şi antiinflamatoare nesteroidiene. Pacienţii au fost evaluaţi la iniţierea tratamentului şi ulterior la 6 şi 12 luni. În lotul cu terapie asociată dintre metotrexat şi wobenzym s-a evidenţiat o ameliorare mai sporită a indicelor articulari, indicelor de activitate a bolii, indicelor funcţionali şi îmbunătăţirea calităţii vieţii. Totodată la subiecţii din lotul II de studiu rata reacţiilor adverse a fost mult mai scăzută, fără a impune întreruperea tratamentului

Difficulty in diagnosis of secondary parasitic reactive arthritis

IP USMF Nicolae TestemițanuWe present a rare case of reactive arthritis secondary to an Echinococcus infection. In regions where the disease is endemic, such as the southern regions of Moldova, the possibility of musculoskeletal involvement due to hydatid cyst should be considered in patients with musculoskeletal symptoms